Sunt incapabil să vă ofer înţelepciunea. Cel care pretinde că o poate face vă minte deja, fiţi sigur! Adevărul este incomunicabil şi el nu ţine de competenţa maestrului, ci de faptul că adevărul este viu.
Obiectele inanimate pot fi vândute, date, trucate, furate, fabricate sau reproduse. Ceea ce este viu trebuie trăit. Obiectele pot fi văzute, arătate, ele sunt publice. Experienţa este unică, personală.
Pot să vă fac să trăiţi dragostea pe care o resimt eu, pot să vă fac să savuraţi frumuseţea muzicii pe care o aud?
Mi-ar place atât de mult să împart cu voi evenimentele extraordinare care au survenit în acest corp banal care este al meu! Dar nu este posibil.
Degeaba m-aş chinui, nu există mijloc, cu neputinţă.
Viziunea sinelui, a realului nu va putea fi niciodată transmisă sau grefată,
căci ea aparţine sufletului şi nu corpului. Toate realizările în sfera sinelui sunt fructul eforturilor furnizate de către sine. La acest nivel nimic nu poate fi împrumutat. Dependenţa este exclusă.
În lumea sufletului, nimeni nu poate să se folosească de cârje, singurul ajutor vine
din voi înşivă. Aşa se întâmplă. Iată de ce, repet, sunt incapabil să vă revelez adevărul.Pot să vă vorbesc despre el, dar cuvintele sunt găunoase şi inerte, realitatea rămâne ascunsă dincolo de ecran.
A vorbi nu înseamnă a comunica sensul cuvintelor, experienţa vie pe care ele încearcă să o exprime nu se poate transmite. Cuvintele sunt cochilii goale, niciodată ele nu vă vor elibera. Sunt cel mult un adevăr îmbălsămat, deoarece în ele nu palpită nici o inimă.
Nu pot să vă dau adevărul, dar pot să vă ajut să vă uşuraţi sarcina care vă împiedică să avansaţi pe drum. Aveţi şalele frânte de vieţi şi vieţi, praful conceptelor s-a acumulat lent. Iată-vă îngropaţi de vii sub un munte de cuvinte şi de gânduri.
Cuvintele nu înseamnă niciodată adevăr, oricare ar fi gura care le pronunţă. Să nu le gravaţi în memoria voastră, să nu le păstraţi în cap, daţi-le drumul, precum călătorul îşi lasă bagajele la poalele muntelui înainte de a începe urcuşul.
“Undiţa – spunea Chuang Tsen – serveşte la prins peşti”.
***
Prindeţi-vă singuri, nu vă mai încurcaţi cu undiţa.
Dar ce pescar nepriceput este omul!
El se prinde în ochiurile propriei sale capcane şi nu mai are nici cea mai mică noţiune în legătură cu ceea ce dorea să prindă la început. O adevărată flotilă navighează în capul său şi a uitat că vapoarele servesc la propriul său tansport. Limbajul este simbolic, el nu înseamnă nimic în sine, el desemnează ceva care este în afara lui.
Străduiţi-vă să înţelegeţi sensul cuvintelor şi apoi aruncaţi-le. A colecţiona cuvinte, fraze, citate, este ceva extrem de van.
Cuvântul este precum indexul care arată luna. Dacă vă concentraţi asupra degetului întins, nu veţi vedea celestul luminar. Degetul şi-a îndeplinit misiunea atunci când v-a îndepărtat de la el.
Dacă devine croşet, a eşuat şi devine dăunător.
Doctrinele nu v-au îndreptat contra naturii, nu v-au scufundat până în străfundurile voastre, n-au dirijat oare umanitatea în câmpuri de bătaie?
Ce cruzimi sancţionate de instituţiile aşa zis religioase!
De fapt nu sunt decât secte, grupuri fondate pe cuvinte.
Mulţi oameni pot arăta luna cu degetul, dar nu există decât o singură lună.
Mulţi termeni înseamnă adevăr, dar adevărul este unic şi indivizibil. Toate intoleranţele sunt rezultatul cuvintelor, al ideilor.
Dincolo de declaraţii, de dogme şi de precepte nu există decât un singur adevăr
religios.
Nu vreau să agravez situaţia limitându-mă la a ţine discursuri.
Sunteţi deja suprasaturaţi de ele şi aceasta vă ajunge. Cel care ştie să tacă cunoaşte suprema elocinţă. El vă face să înţelegeţi că adevărul este linişte, liniştire mentală.
Dar cine dintre noi poate să înţeleagă acest lucru? Suntem atât de înfeudaţi cuvintelor, încât nu putem fi atinşi decât prin acest imens ocol.
Puteţi să aduceţi cerul pe pământ şi dacă puteţi, acesta ar mai fi oare cer?
Ori, adevărul este mai vast decât toate cerurile la un loc.
Credeţi că puteţi să căpătaţi Adevărul?
Prieteni, nu vă mai idolatrizaţi memoria, treziţi-vă!
Treziţi-vă din morţi, eliberaţivă!
Nu mai anticipaţi nimic.
Adevărul este imposibil de imaginat şi cu atât mai puţin de definit şi de codificat.
Nu e vorba nicicum să închizi realitatea în formule, ci să ieşi din capcana lor.
Puteti sa studiaţi religiile, insa incercati sa aflaţi cine sunteţi. Faceţi experienţa voastră înşivă.
Trăind veţi găsi viaţa reală. Dacă doriţi să cunoaşteţi savoarea apei, mergeţi şi beţi-o din fântână.
Adevărul nu este niciodată o cucerire a intelectului vostru sau vreun produs al
ingeniozităţii voastre.
El este prezent, există, este perceput de cel care deschide ochii şi dispare pentru cel care-şi voalează faţa.
Ridicaţi-vă pleoapele, veţi contempla în sfârşit lumina în strălucitoarea sa puritate, în adorabila sa inocenţă, în plenitudinea sa fără asemănare. Ea vă va transpune, vă va transfigura.
Adevărul se atinge prin “scufundare”, nu înnotând sau păstrând capul în afara apei.
Părăsiţi malul gândurilor, plonjaţi în adâncul vidului.
La Bihar* un frumos cântec spune:
“Cei care se “înneacă” pe jumătate se “înneacă” complet, cei care se “înneacă” complet, traversează oceanul”.
Fiţi curajoşi, “înnecaţi-vă” şi găsiţi esenţa.
* Bihar – un stat in estul indiei.
