Religia este în conflict cu ştiinţa?

Religia este în conflict cu ştiinţa?

Deloc.

 Ştiinţa este incompletă. 

Aţi instalat oarecum lămpi peste tot în lume, menţinându-vă propria casă în obscuritate. O astfel de cunoaştere parţială, o astfel de ştiinţă liniştită care ignoră fiinţa umană, seamănă necesarmente mizerie şi conduce la dezastru. Pentru ca viaţa să înflorească în pace, mulţumire, plenitudine, nu este suficient să sondezi materia. Dacă obiectele asigură efectiv o anumită prosperitate şi procură fără îndoială o oarecare bucurie, niciodată ele nu aduc beatitudinea, extazul lui Panusma. Fac din voi proprietari şi intelectuali, dar nu iluminaţi. Ori, dacă nu ştiţi cine sunteţi, bunurile exterioare vor deveni mai devreme sau mai târziu o coardă la capătul căreia veţi atârna precum un spânzurat. A nu cunoaşte decât lumea este ceva insuficient şi această imperfecţiune este fântâna fără fund a răului şi a suferinţei. 

Ştiinţa conferă putere, dominarea este obiectivul său. Oare ea nu a permis deja omului să manipuleze forţe temute, fără să fi adus nimic cu adevărat preţios umanităţii? Omul este fără îndoială puternic, dar el este de asemenea şi mai ales angoasat, dezarmat în faţa bolii şi a morţii, căci pacea nu vine din dominarea meteriei, ci din accesul la Divin şi la religia autentică. Puterea fără pacea inimii este sinucigaşă, autodistrugătoare. Ştiinţa lipsită de Cunoaşterea Divină este ca o armă ucigaşă încredinţată unui idiot. Ce poate rezulta din aceasta? Falia care a existat până în ziua de azi între ştiinţă şi spiritualitate şi care nu a atras decât catastrofe asupra acestei nefericite lumi. Oamenii, fascinaţi doar de performanţe materiale, au monopolizat frânele puterii şi au aţâţat îngrijorarea şi disperarea în cele patru colţuri ale globului.

Pe de altă parte, înţelepţii care au realizat cunoaşterea de sine, au găsit desigur pacea interioară, dar nu au avut nici o influenţă. Sadhana lor a fost şi ea incompletă. În nici un moment căutarea adevărului nu a fost perfectă. Trebuie ca puterea şi pacea să meargă mână-n mână şi să fie totale. Omul are nevoie de o vastă sinteză, de o fuziune între ştiinţă şi spiritualitate. De aici poate să se nască un individ realmente uman, o cultură demnă de acest nume, un popor bogat pe plan interior şi eficace pe plan exterior. Individul nu este un corp sau un suflet, ci amândouă în acelaşi timp. În zadar am favoriza un singur aspect, eşecul va fi sigur.

Lumea rămâne ceea ce este, noi suntem cei care ne schimbăm, privirea noastră îşi schimbă direcţia. Fiinţa iluminată nu are nevoie să se lipsească de nimic. Tot ce este van şi superfluu o părăseşte, precum frunza moartă cade din copac toamna, precum noaptea se retrage în faţa soarelui.