Legea oglindirii.

   Nu  interpreta  nimic  la  modul  personal   !

Nimic din ceea ce fac ceilalţi nu are vreo legătură cu tine.

  Tot ce spun şi fac ei este o proiecţie a propriei lor realităţi subiective. Dacă vei deveni imun la opiniile şi la acţiunile celorlalţi oameni, nu vei mai fi victima unei...suferinţe inutile.

  Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonanţei, deoarece creează situaţii şi pune în legatură persoane între care exista afinităţi.  Altfel spus, persoanele care vibrează pe aceeaşi lungime de undă, indiferent dacă sunt conştiente sau nu, 

se atrag una pe cealaltă. Uneori atracţia inconştientă este repolarizată în conştient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne inducă în eroare. Tot ce se întâmplă e ţesut în laboratoarele inconştientului şi are un sens pe care îl numesc spiritual: să ne cunoastem, să ne asumăm pe deplin şi să ne manifestăm creator potenţialul. 

  Nu cred că exista vreun suflet care să nu tânjească după această împlinire, singura diferenţa fiind că, în cazul unora, acest dor este încă plăpând sau imperceptibil.

 Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ţi-o accepţi nu o vei accepta nici în exterior.

  Blândeţea pe care ţi-o reprimi o vei respinge şi în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna şi la alţii. Înainte de a  ironiza sau condamna o persoană , reflectează puţin. Nu este decât un mesager prin care universul te înştiintează de stadiul la care te afli. Universul te înştiinţeaza, prin acel mesager, 

de stadiul la care te afli, în ceea ce priveşte cunoaşterea propriei tale persoane. Cu alte cuvinte, responsabilitatea pentru nivelul tău de evoluţie îţi aparţine.

  A trăi conştient de acest adevăr interior este de natură sa modifice radical atitudinile faţă de semenii tai, în sensul de a renunţa la a-i judeca pentru ceea ce sunt, din moment ce şi tu ai fost aşa, eşti sau urmează să fii.

  A învăţa sa-i iubeşti cu dragoste şi întelegere pe cei care te înconjoară este echivalent cu a învăţa să te iubeşti pe tine însuşi, deoarece ei nu fac decât să te reflecte.   Poate îţi este imposibil să admiţi o astfel de viziune.

  Este mult mai uşor să-l urăşti pe cel care te răneşte, să-l deteşti pe cel care îi face să sufere pe cei dragi, să fii intolerant cu prostituatele, sau ţiganii. Dar te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva tot ceea ce se întâmplă are un sens ultim, anume de a-ţi deschide inima spre iubire? Şi cum vei lăsa iubirea sa înflorească în inima ta dacă vei continua să respingi aspecte din tine însuţi, parţi ale personalităţii tale pe care ai fost învaţat să le devalorizezi înainte de a le cunoaşte? Tot ceea ce respingi în tine însuţi, universul va recrea în afara ta, pentru a-ţi atrage atenţia.  Lumea va continua să oglindească ceea ce refuzi să accepţi şi să transformi la tine însuţi, pâna în clipa când vei restabili contactul cu parţile negate sau necunoscute ale fiinţei tale. Compasiunea şi dragostea pentru parţi vulnerabile sau primitive din personalitatea ta, o dată devenite stabile, se vor revărsa spontan asupra aspectelor corespondente din ceilalţi. 

  Altfel, nu poţi ajuta un om sa-şi depăşească greşelile arătându-i şi subliniindu-i vinovaţia. Nu-l vei stimula sa se schimbe evidenţiindu-i "'răutatea" şi pedepsind-o cu asprime. Nu-l vei încuraja comparându-l cu cei "buni“,

şi nu îi vei oferi un model superior acţionând împins de resentimente şi cruzime.

  O asemenea acţiune nu face decât să arate pulsiunile* pe care fapta lui le-a trezit în tine, pulsiuni pentru care tu eşti responsabil, nu el.

 Deşi pare greu de crezut, duşmanul este prietenul nostru.

El ne oglindeste cele mai adânci frici sau neputinţe, stimulându-ne sa ne asumăm responsabilitatea pentru ele.

  Inamicul înverşunat este doar un ecran de proiecţie pentru demonii pe care îi conţii, dar pe care înca nu ai învaţat sa-i iubeşti. Cei din exterior nu fac decât sa-i reflecte şi  vor dispărea ca prin farmec atunci când războiul cu demonii interiori încetează. Nu uita că diavolul este un înger căzut. De ce anume crezi că are nevoie pentru a se înalţa dacă nu de acceptarea şi dragostea ta?

Iisus nu e un lunatic atunci când ne spune: “Iubeşte-ţi duşmanii !"                                                       Duşmanii sunt mai întâi înăuntrul tău.